Copiii voștri nu sunt copiii voștri. Ei sunt fiii și fiicele năzuinței vieții pentru sine. Ei vin prin voi, dar nu de la voi, și deși sunt cu voi, totuși ei nu vă aparțin. Le puteți da iubirea voastră, dar nu gândurile voastre. Căci ei au propriile lor gânduri. Le puteți găzdui trupurile, dar nu și sufletele lor, căci sufletele lor locuiesc în casa de mâine, pe care nu o puteți vizita nici măcar în visele voastre. Vă puteți strădui să fiți ca ei, dar nu căutați să îi faceți pe ei să fie ca voi. Căci viața nu se întoarce înapoi și nici nu rămâne cramponată în ziua de ieri.
Khalil Gibran
freespiritemanuela 